Am ajuns in urma cu mai bine de 10 ani intr-o alta tara si totodata intr-o alta lume. Nu aveam sa observ diferentele prea repede necunoscand limba, obiceiurile sau sitemul de invatamant, DAR stiam ca voi pasi peste tot cu zambetul pe buze.
La scoala unde mergeau fetele mi s-a propus sa fiu mai activa pentru ca aveau nevoie de voluntari. Am acceptat pentru ca am ajuns sa imi fie greu sa ma ridic din pat. Sau sa ma motivez sa ma spal, piaptan sau mai rau in urma comportamentului meu am acumulat mai bine de 60 kg, am dublat greutatea cu care am venit in Germania in mai putin de 3 luni. Nimeni nu a obsevat decat invatatoarea Alecsandrei. De aceea si propunerea de a ajuta o data pe saptamana in scoala.
Am reusit sa ies din depresia care pusese stapanire pe "templul" meu (asa imi numesc corpul). Atunci am cunoscut pentru prima data ce inseamna si ce traieste un copil dintr-o tara unde era conflict. Am vorbit limba engleza si toti, sau apropae toti stiau limba engleza. Am invatat cu ei si la scoala de dupa amiaza limba germana.
Tot atunci am inceput sa ma dezvolt emotional. Sa observ ca nivelul meu de empatie este mult peste mediu si ca fiecare copil cu care stateam de vorba si imi explica cum accepta trairile de acasa m-au facut sa fiu o mama, o sotie si o femeie mai buna. Atunci am inceput sa imi si notez cum le influenta limbajul non verbal ziua si totodata starea mea cat de adanc si nelinistiti ii facea. Tot in acea perioada am invatat de campurile magnetice ale relatiilor si miscarea Quantica a relatiilor. Cu ajutorul acestor doua teme mi-a fost mai usor sa las oamenii sa vina sau sa plece din viata mea. Si tot atunci am inteles ca un copil care a trait intr-o familie toxica nu are de unde sa stie cum este sa ai o familie "normala".
Tot acesti copiii m-au invatat ca o influenta foarte mare o au cei 7 ani de acasa. Stiu ca este o zicala in Romania: " Expresia „şapte ani de-acasa“ este folosită, în general, pentru a descrie conduita unei persoane într-un context anume, însă, cu toții credem că educaţia din primii ani de acasa, de care cei mici au parte în familie, defineşte în bună măsură viitorul adult.", via https://surorileprovidentei.ro
Si tot atunci am invatat ca prin buna cunoastere ale normelor personale poti schimba ceea ce ai trait acasa. Sa nu uitati ca primii 7 ani definesc relatiile in viata adulta, increderea, stima de sine, depresia, anxietatea, cultura, dorinta de dezvoltare, DAR conform ultimelor studii se vorbeste despre faptul ca daca un bebelus este inca din pantec expus unui stres asa va cunoaste viata si nu va stii cand sa iasa din cercul nesigur si nu va stii cand sa ceara ajutor.
