luni, 23 mai 2022

Cum s-a nascut "Micul economist"

Sunt Ana nascuta in Resita, mama a doua fete superbe. Am studiat in Timisoara, Darmstadt (Germania) si New York (America). Am inceput cu studiu in matematica si mai apoi dupa 10 ani am inceput masterul in statistica matematica in Germania, dupa au venit mai multe cursuri online in America. Sunt o fire curioasa si am cautat tot timpul sursa potrivita pentru informatii, am stat cu capul in carti.

In 2002 am inceput voluntariatul. Am adus un card de studenti din Italia in Romania si de atunci am vazut cat de puternica sunt si ca lucrurile simple pot fi schimbate si de oameni mici ca mine.
In anul 2 de facutate l-am intalnit pe sotul meu si din iubirea noastra a aparut pe lume Alecsandra (nu este scris gresit numele, asa ne-am gadit noi sa o celebram pe aceasta fetita si iubirea noastra). In anul 3 de facultate aveam propria firma, un copil, facultatea la zi si un job. Lucram pentru un fond mare de investitii si cand in 2007 am facut analiza pe un produs al firmei am inceput sa imi pun semne de intrebare. Apoi la insistentele sefului meu am mutat analiza pe toate produsele companiei si am avut surpriza sa constatam ca se intampla ceva istoric. Asta a fost criza din 2007 (asa o numim noi), dar tu o sti ca si criza din 2008 pt ca atunci a simtit-o cu adevarat. O astfel de criza nu a mai avut loc pana atunci pe piata financiara drept urmare au fost introduse noi programe de sustinere a pietei si totodata de protejare a populatiei.
In 2008 am inceput sa lucrez pt alta companie impreuna cu toti anagajatii mei (surpriza cea mai mare este ca m-au urmat). Au fost ani frumosi care m-au intarit si motivat sa vreau sa fiu mai buna si sa ies din nou din propria zona de confort. Astfel am inceput sa investesc activ in Bursa de Valori din Bucuresti, in mai putin de 2 luni m-am mutat pe cea din Londra si mai apoi pe cea din New York.
In noiembrie 2008 am fost "angajatul anului" si 2 saptamani dupa am pierdut-o pe mama. Mama a fost nucleul familiei. Mama nu doar ne-a educat sa fim oameni empatici, cu principii si cu reguli santoase ci a fost si persoana care si-a permis de fiecare data chiar daca eram mama sa ma traga de mana cand simtea ca gresesc. O pierdere imensa care ne-a facut pe noi, cei trei frati sa intram pe rand in depresie, dar de fiecare data ne-am ridicat. In 2010 a venit pe lume Maria la insistentele Alecsandrei si a sotului. Eu stiind cat de bine mi-a fost mie avand doi frati, am ales, asumat venirea pe lume a celui de-al doilea copil.
In 2012 sotul a primit o oferta de job in Germania. Am hotarat sa il urmam. Eu am cautat un loc "perfect" unde sa ne crestem copiii si sa fie un nou inceput. Pentru mine de la zero unde nu stiam limba si nu aveam niciun job, decat partea de bursa. Am inceput voluntariatul si am invatat limba germana pana la nivelul cerut pentru master. Masterul l-am inceput pentru ca intr-o scoala normala de limba germana nu inveti termenii financiari care imi trebuiau mie. In 2018 am inceput ca prof universitar la o universitate din Darmstadt, materia Metode empirice. Mi-a facut placere si m-am bucurat de fiecare noua sansa. In 2020 am fost diagnosticata cu o boala crunta. Atunci am inceput sa lucrez la proiectul "Micul-economist" impreuna cu Magdalena Dragan (iti multumesc din inima).
Anul trecut mi-am redeschis o firma si am inceput cu seminariile in online in perioada Corona pentru a ajuta parintii cu copiii care le "stateau" pe cap toata ziua. In acest timp am inceput sa lucrez (unde nu castig la fel de bine ca profesor univ.) cu tineri si familii afectati de autism, ADHS, depresie, burnout si cel putin o tentativa de sinucidere. Noul meu job mi-a aratat ca noua generatie nu mai are nevoie de profesori drastici. Noua generatie imi arata ca deja sunt maturi si doresc pe cineva care le spune ce se afla in spatele parintiilor supraepuizati si plini de succese. Noua generatie are nevoie sa vada ca si parintele lupta si nu tot timpul reuseste.
Intre timp cu ajutorul Oana Elena Stafford am facut posibila aparitia cartii "The little economist", varianta in limba engleza (o gasesti pe Amazon).
"Micul economist" este un proiect frumos care m-a ambitionat sa vin anul acesta in Romania in turneul de carte "Cu carte in spate" unde am avut la propriu exemplare ale cartii in spate si am batut la usa librariilor in speranta ca vom colabora. Am intalnit multe persoane dornice sa stea de vorba cu mine. Am intalnit tineri timizi care au venit in timp ce mancam la terasa pentru a face o poza cu mine. Mi se pare incredibil cat de mult stiu se aprecieze copiii munca mea si ma bucura sa vad ca banii de buzunar ii investesc in aceasta carte. Drept urmare "Micul economist" se extinde in tabere, seminarii si de ce nu "scoala altfel". Scrie-mi si vedem in limita timpului disponibil cum pot sa vin la tine la scoala pt a sta de vorba cu elevii.

https://www.miculeconomist.com/
https://www.facebook.com/Micul-economist-105777821475105
https://www.youtube.com/channel/UCOiLG3yBsgwB53eN82H2APQ

vineri, 25 martie 2022

De la euforie...

Am stat si m-am gandit. Iar am stat si iar m-am gandit. Am meditat. Mi-am regasit linistea sufleteasca. 

M-am mandrit de romanii de pretutindeni. Chiar si de toti europenii. M-am bucurat ca exista firme de transport care au ales sa aduca ucrainenii de pe "front" cu masina proprie. Au ales sa mearga in buncare sau in pivnite sa umple masina sau autobuzul si sa ii scoata pe amaratii astia de ucrainenii din razboi. Am intalnit familii care si-au deschis usa si sufletul acestor oameni. Pt ca nu au nicio vina ca un dictator a hotarat sa intre ca un hot intr-o tara si sa revendice dupa 70 de ani (parca) ca Ucraina este a lui. E ca atunci cand cineva iti da un cadou. O casa. Iar copiii lui, sau nepotii vin peste tine in casa si iti spun ca este casa lor. 


M-ati bucurat dragi romani ca ati aratat lumii ca suntem asa cum spunea strabunicul meu leginar. Empatici. Atenti. Alaturi de cel mai putin norocos. Ca sangele apa nu se face si nu ne intereseaza asa de tare de capra vecinului. 


Dupa 4 saptamani in care m-ati facut mandra. M-ati dezamagit. Distribuiti pe Facebook copii din orfelinate, batranii cu pensii de mizerie si intrebati: "Ai nostri cand?". Dupa distribuirile astea imi dau seama cati dintre voi sunt activi in proiectele de voluntariat. Eu am facut voluntariat impreuna cu copiii mei si facem in continuare. Copiii aceia din orfelinate au cel putin o organizatie neguvernamentala care se ocupa de la lapte praf si scutece pana la infieri internatinale (si nu vreti sa stiti ce proces este pt acesta activitate). Voi sunteti aia care arata cu degetul saracul si lin**-ti bogatul.  


Lasa ca si ai nostri primesc. Aia care merita. Sa nu va povestesc de ingerul Alina care faciliteaza 60 de mese calde/zi cu ajutorul voluntarilor. Plus alte cateva sute la 2 saptamani in weekend. Ingerul Alina are o super fetita pe care cand am vizitat-o si i-am dus ciocolata a mancat 2 bucatele si apoi a asteptat sa vina o mamica singura pt a le da si copiilor dumeaei din cadoul din Germania. 


Voi astia care acum va ganditi la ai nostri NU ati fost nicio secunda intr-un proiect de voluntatiat implicati. Voi astia care acum va ganditi la ai nostri treceti pe langa oameni flamanzi muscand in continuare din gogoasa sau covrig.


Dupa 4 saptamani in care m-ati facut mandra incepe sa imi treaca. 


P.S. Au venit ucrainienii sa ne stranga gunoiul de pe plaja. Ca noi stim sa facem mizerie sau sa ajutam doar de ochii Europei. Sa fie sanatosi ucrainenii ca poate se muta definitiv in Romania. Asa poate reuseste Romania sa devina o tara ca afara.

Fiii razboiului - conflict din copilarie - Partea I

Am ajuns in urma cu mai bine de 10 ani intr-o alta tara si totodata intr-o alta lume. Nu aveam sa observ diferentele prea repede necunoscand...