Ce se intampla cand termini o carte, un capitol din viata? Sau mai mult ce se intampla cu cei din urma... un proverb romanesc spune ca cei din urma vor fi cei dintai. Nu se aplica in relatiile interumane ci in competitie; chiar nu isi are locul in realatiile interumane.
Un nou capitol este greu de inceput? Este interesanta emotia traita si intensitatea ei... cel mai usor este sa treci la alt capitol daca esti constient si multumit/a 100% de alegerea facuta. Lipesti, zmulgi sau tii cu dintii de tot ce poate fi reparat pt ca asa te-a invatat bunica/ mama ca nu fugi la magazin repede sa cumperi/ inlocuiesti cu ceva nou, ci carpesti si te rogi la Doamne-Doamne ca de data aceasta sa fie mai cu noroc si sa nu se rupa prea repede ce ai carpit, dar de obicei ceva carpit se poate rupe in alta parte si acolo sa te faca sa constientizezi ca nu mai vrei sa carpesti asa ca inchizi capitolul si te bucuri de ceea ce a fost si deschizi ochii cat mai mari pt a sti in ce directie te indrepti.
Traim toti, indiferent de educatie, momente intense in care ti se face pielea de gaina si ai fluturi in stomac, DAR la un moment dat te hotaresti sa pleci si sa nu mai repari. Alegi sa traiesti iubirea sincera si simpla care ai trait-o la inceput (cand erai copil) aceea in care nu tineai cont cat ai dat atata energie si timp cat senzatia de fluturi in stomac s-a intretinut, dar acum ai ales sa pleci? Pana sa citesc "Cele 5 limbaje ale iubirii" (editia pt ea, iar la 3 luni diferenta am citit si editia pt el) atunci am inteles de ce iti este asa usor sa incepi sau sa inchizi un capitol din viata. Cand izvorul personal al iubirii este gol atunci jignesti, inlocuiesti si incepi sa fi egoist pentru ca nu sti sa fi empatic pt a asta se invata din copilarie si mai tarziu daca nu ai fost asa educat te poti educa singur.
Ceva simplu si intens poate fi intretinut doar cu ceva simplu si intens, chiar daca la fizica am invatat ca opusurile se atrag acum stiu ca nu poate fi adevarat decat daca esti masochist sau daca izvorul iubirii (partea parinteasca) este gol, iar pt acesata parte nu este raspunzator partenerul ci tu singur cum hotarasti sa iti umpli golul iubirii din copilarie. Nu sunt eu in masura sa educ nici un adult de aceea m-am focusat prin voluntariatul facut sa ma ingrijesc de sufletul copilului si ai explica ca se poate si altfel nu urland, batand sau fiind rau. Nu este treaba mea ca adult sa educ alt adult. Stau cu inima impacata daca vad ca din incultura emotionala ajunge un adult sa raneasca alt adult. Pt a reusi in viata nu trebuie sa ameninti sau sa calci pe cadave. Pt a reusi in viata trebuie sa te axezi pe propriile puteri nu pe recomandarea unei persoane care in situatii intime i-ai intins o recomandare sub nas sa o semneze. Nu este treaba mea sa judec si nu o fac sunt alti care judeca eu sunt aici sa observ si sa incerc sa va aduti mai empatici si poate candva v-a fi o lume care crede in cuvantul DA. O lume care se v-a putea exprima sincer cum simte acolo la inima.
O pagina noua sau un nou capitol nu stiu ce o sa fie, dar il astept cu entuziasm si pana atunci iubiti simplu si fara sa faceti rau nimanui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu